In timpul Primului Razboi Mondial, in si in jurul Craciunului din 1914, sunetele armelor si ale exploziilor s-au stins intr-un numar de locuri in frontul de vest in favoarea serbarii Craciunului in transee.
Incepand cu ajunul Craciunului multi militari germani si englezi si-au cantat unii altora colinde de Craciun, iar in anumite puncte soldatii aliati au auzit chiar si fanfare cantand impreuna cu germanii.
La rasaritul soarelui in ziua de Craciun unii soldati germani au iesit din transee si s-au apropiat de liniile de aparare aliate strigand “Craciun Fericit!” in limba inamicilor. La inceput aliatii credeau ca este un siretlic, dar vazand germanii neinarmati au iesit din transee si au dat noroc unii cu altii. Soldatii si-au facut cadouri de tigari si budinca si au cantat colinde. A fost documentat chiar un caz in care soldati de ambele parti au jucat o partida amicala de fotbal.
Unii soldati au folosit acest armistitiu de scurta durata pentru o sarcina mai sumbra: recuperarea corpurilor neinsufletite ale soldatilor care cazusera in spatiul dintre transee.
Acest armistitiu s-a intamplat la numai 5 luni dupa izbucnirea razboiului si a fost unul dintre ultimele exemple de cavalerism dintre inamici in timpul razboiului. Asa ceva nu s-a mai repetat, incercarile de armistitiu din partea soldatilor fiind oprite cu orice masura de ofiteri.
