Cu mult inainte de formarea crestinatatii, plantele si copacii pereni au avut o semnificatie speciala pentru multi oameni in timpul iernii. La fel cum oamenii din ziua de astazi isi decoreaza in sezonul festiv casele cu pin, molid si brad, si oamenii antici isi puneau ramuri de copaci pereni deasupra usilor si ferestrelor. In multe tari se credea ca plantele perene tineau la departare vrajitorii, fantomele, spiritele rele si bolile.
In emisfera de nord, cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului cad pe 21 si 22 decembrie, fiind numita solstitiul de iarna. Multi dintre antici credeau ca soarele era un zeu si ca iarna venea in fiecare an pentru ca zeul devenise slab si bolnav. Solstitiul era sarbatorit pentru ca asta insemna ca zeul se putea in sfarsit face bine. Plantele perene le aduceau aminte ca toate plantele vor creste din nou cand zeul soare revenea la putere.
Egiptenii antici venereau zeul Ra, care avea capul unui soim si purta soarele ca un disc in coroana sa. La solstitiu, cand Ra incepea sa insanatoseasca, egiptenii sis umpleau casele cu frunze verzi de palmier, acestea simbolizand triumful vietii asupra mortii.
Romanii timpurii marcau solstitiul de iarna cu o sarbatoare numita Saturnalia, in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii stiau ca solstitiul insemna ca, in curand, fermele si livezile vor fi din nou verzi si roditoare. Pentru a marca aceasta ocazie casele si templele erau decorate cu crengi de plate perene. In nordul Europei misteriosii druizi, preotii celtilor, isi decorau si ei templele cu plante perene. Vikingii credeau de asemenea ca plantele perene erau plantele zeului soare Balder.
Germania are reputatia de a fi inceput traditia pomului de Craciun in secolul 16, cand crestinii au adus pomi decorati in casele lor. Unii construiau piramide de lemn decorate cu crengi perene si lumanari daca lemnul era rar. Se crede ca Martin Luther a fost primul care a adaugat lumanari aprinse pomilor. Acesta, fiind inspirat intr-o noapte de licarirea stelelor, a dorit sa aduca in casa sa acelasi efect pentru restul familiei.
Multi americani in secolul 19 vedeau pomii de Craciun ca o ciudatenie. Prima inregistrare a etalarii unui pom de Craciun a fost in 1830, din partea colonistilor germani din Pennsylvania. Comunitatile germane aveau pomi comunitari din 1747, dar chiar pana in 1840 pomii de Craciun erau priviti ca simboluri pagane si nu erau acceptati de majoritatea americanilor.
Nu este surprinzator ca, la fel ca mult alte obiceiuri festive de Craciun, pomul a fost adoptat atat de tarziu in America. Pentru puritanii din New England (regiune din America de Nord) Craciunul era sacru. Al doilea guvernator al pelerinilor, William Bradford, scria ca a incercat din greu sa eradice toate ridiculizarile pagane prin penalizari. Oliver Cromwell predica impotriva traditiilor pagane precum colindele, decorarea pomilor si orice expresie a bucuriei care desecrau acest eveniment sacru. S-a ajuns chiar pana la amendarea, in Massachusetts, a celor care sarbatoreau in orice fel Craciunul in afara unei biserici. Cand influxul de imigranti germani si irlandezi a crescut in secolul 19, aceasta solemnitate a fost slabita.
In 1846, familia populara regala, Regina Victoria si Printul Albert au fost schitati in ziarul Illustrated London News stand cu copiii lor in jurul unu pom de Craciun. Spre deosebire de familiile regale de dinainte, Regina Victoria era foarte bine vazuta de supusii ei, si ceea ce se facea la curtea regala era imediat copiat nu numai in Marea Britanie ci si pe coasta de est americana. Pomul de Craciun se inpamantenise in sfarsit ca traditie.
